DESPRE MINE...

UN FEL DE AUTOPORTRET

Nu mai ştiu pentru a câta oară, azi mă gândesc cine sunt eu...apoi mă gândesc sa scriu toate astea...doar pentru a-mi aminti din când în când de mine...

Sunt o bucată de carne...

Sunt frumoasă.

Sunt un chip. Uneori cel mai trist şi mai vesel dintre toate câte sunt pe Pământ.

Sunt un suflet. În mintea mea, sufletele au fost dintotdeauna calde. Sufletul meu e alb şi atât de fierbinte...

Sunt o tăcere. Tac în mine lacrimi, nelinişti şi gânduri multe, multe...îndrăzneţe, timide, murdare, mărunte, nepământeşti, de nedescris şi de nespus...

Sunt o dorinţă.Tânjesc atâta după toate câte există...Am pasiuni trecătoare şi pasiuni care mă subjugă. Doresc cu ochii, cu trupul, cu mâinile şi cu necuvintele.Doresc intens.

Sunt nehotărârea. Nici până azi nu stiu dacă îmi place mai mult să mângâi sau să fiu mângâiată.

Sunt un strigăt. Adesea ţip atât de tare şi doare că oamenii nu-şi dau seama că le ţip că sunt nefericită.

Sunt copil. Îmi place să greşesc, să fiu certată, să plâng, să mă cuibăresc în braţele cuiva, să fiu blândă, să gânguresc şi să râd zgomotos. Îmi place să mă joc şi să n-am nici o grijă. Îmi place să-mi poarte cineva grijile uneori. Sunt fericită când îmi spune mama că-mi miroase pielea a bebeluş.

Sunt un păcat. Nu fac câte aş putea să fac pentru cei din jur şi uit să mă rog. Nu ştiu să iubesc oamenii aşa cum sunt. Am dispreţuit, am fost nemulţumită şi am blestemat. Critic mult.

Sunt un vis. Mă trezesc dimineaţa cu gânduri măreţe care nu se transformă niciodată în realitate. Fac pe inabordabila, dar mă poate câştiga oricine cu un zâmbet cald. Cel mai mult visez să trăiesc lângă oameni mai buni şi mai sinceri. Şi să am o casă cu grădină mare şi plină de flori, şi un copil cu părul creţ, care să aibă ochii blînzi si căldură în suflet. Să mă iubească bărbatul meu până dincolo de moarte şi să stiu asta în fiecare zi. Visez să-i fac pe alţii fericiţi şi să nu mai plâng atât de mult. Visez să mă întâlnesc cu Dumnezeul meu într-o bună zi.

Sunt o tristeţe. Plâng la toate filmele de dragoste şi la toate cuvintele spuse din suflet. Mă doare singurătatea mai mult decât orice. Sunt sensibilă nefiresc şi nepământesc.

Sunt o dragoste mare.Iubesc oamenii mai presus de orice. Iubesc cîmpurile cu tot verdele lor, iubesc mirosul pământului după ce plouă, iubesc dansul şi poezia. Iubesc soarele. Iubesc noaptea când e linişte ca să-mi aud inima cum bate. Iubesc faptul că oamenii se mai îmbrăţişează şi se mai sărută. Iubesc gândurile spontane şi ideile strălucite. Iubesc ochii negri şi mâinile calde. Iubesc culorile şi mersul pe jos primăvara. Iubesc imperfecţiunea tuturor lucrurilor. Iubesc să vorbesc cu oamenii vrute şi nevrute. Iubesc Sărbătorile în familie. Iubesc mirosul de gutui coapte. Iubesc libertatea. Iubesc să fac gimnastică goală şi în faţa oglinzii. Iubesc gesturile oamenilor când se intimidează. Iubesc oamenii mai presus de orice. Şi pe Dumnezeu mai mult.

Sunt o neînţelegere. Nu înţeleg necunoaşterea şi nici lumea în care trăiesc, nici felul în care sufăr de fiecare dată pentru asta. Nu înţeleg nevoia mea de dragoste şi de cuvinte frumoase. Nu înţeleg oamenii care nu ştiu să-şi exprime în nici un fel dragostea.

Sunt o speranţă. Mă gândesc în fiecare clipă că urmează să se întâmple minuni.

Sunt o neputinţă. Sunt 2 momente mari care mă depăşesc cu adevărat: când inima ajunge să iubească şi când oamenii mor. De curând am început să cred că ,,a muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea,,...

Sunt o grabă. Mănânc repede, mă îndrăgostesc repede, mă enervez repede, mă bucur repede, mă întristez repede, îmi trece repede, greşesc repede, iert repede.

Sunt naturaleţe. Mă trezesc dimineaţa, cu ochii mici, somnoroasă, uneori bosumflată, cu cearcăne şi nefardată, cu mirosul pielii mele şi atât. Zâmbesc şi am gânduri frumoase când mă uit în oglindă şi atunci sunt cea mai frumoasă femeie de pe Pămînt.

Sunt un mister. Nu ştie nimeni câte măşti port zilnic şi câte voi fi nevoită să mai port. Nu ştie nimeni câte secrete port pe buze şi în adâncul fiinţei mele. Mă simt nedescoperită încă.

Sunt timiditate. Îndrăznesc totul şi nu spune nimeni lucrurilor pe nume cum o fac eu. În faţa unui bărbat care mă inspiră sunt mai timidă şi mai stângace decât vreau să recunosc.

Sunt om. Ca să fac numai lucruri minunate am nevoie de o armată de îngeri şi de mai multă lumină în suflet.

05.02.2008