EVADARE

e târziu
şi n-a deschis nimeni
vreo fereastră spre Cer
şi încă stau neputincioasă
cu ochii gălăgioşi
eu- o Eva într-o celulă de carne
certându-se cu negândul şi cu neiubirea
recunosc: nu pot singură!
am nevoie de o armată de îngeri
ca să desfac lacătele fără să fac zgomot
am nevoie de mai multe mângâieri pe creştet
şi să se deschidă uşa
să alerg în braţele tale, Doamne